Mănăstirea Prislop- o poartă deschisă spre rai

PRECIZARE: Acesta nu este site-ul Mănăstirii Prislop, nu organizez excursii şi nu pot să ofer date suplimentare despre mănăstire. Mai jos sunt rândurile unui om simplu, care a fost impresionat de ceea ce a găsit acolo.

Sătul de aglomeraţia din oraş, am hotărât să evadez. Dar unde? Vizita la o mănăstire mi s-a părut a fi cea mai buna alegere, însă în Ardeal nu prea sunt mănăstiri. Căutând pe internet informaţii, toate drumurile păreau să ducă spre Moldova, noroc cu un prieten care m-a întrebat într-o doară dacă nu vreau să merg la Prislop.

Ok. Am urcat în maşină neştiind încotro mă îndrept. Spre ruşinea mea nu auzisem până atunci de această mănăstire. Pentru cei care vor să ajungă acolo cred că harta de mai jos e mult mai explicită decât ceea ce aş putea eu să povestesc.

Aflată la 13 km de Haţeg am descoperit Mănăstirea Prislop ca o adevarată poartă spre rai. Drumul destul de greu până la mănăstire este dat repede uitării odată ajuns la poarta acesteia.

Brusc toate grijile rămân acolo şi simţi cum o mână nevăzută te conduce înăuntru. Poate nu la fel de impresionantă ca mănăstirile din Moldova, Mănăstirea Prislop are un farmec aparte. Clădirile administrative nu ies foarte mult în evidenţă prin frumuseţe, iar mănăstirea propriu-zisă nu este nici pe departe la fel de impunătoare ca Mănăstirea Sihăstria, de exemplu, dar poţi să simţi că totul a fost ridicat cu suflet şi cu credinţă.

Mănăstirea propriu-zisă, veche de 500 de ani, adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Întrebând-o pe măicuţa care avea rolul de ghid, unde este aceasta icoană, am primit următorul răspuns: în sufletele voastre. Maica Domnului este prezentă oriunde şi ne putem ruga la ea oricând. Pe lângă aceasta mai sunt prezente şi icoanele pictate de părintele Arsenie Boca, de numele căruia se leagă renaşterea acestei mănăstiri vitregite de soartă, icoane care sunt diferite de toate picturile bisericeşti deoarece sunt foarte luminoase. Culorile folosite sunt extrem de deschise şi induc o stare de înălţare către cer. Din păcate nu am reuşit să le imortalizez deoarece fotografiatul este interzis în interiorul mănăstirii, dar din fericire le-am păstrat în suflet.

De la mănăstire porneşte către deal un drum care duce la cimitir, un cimitir aparte deoarece este extrem de curat, de luminos, un cimitir care nu îţi dă fiori ci, în mod surprinzător, o stare de linişte şi, poate , de înţelegere a faptului că suntem trecători cu toţii pe acest pământ. Aici sunt îngropate măicuţele dar şi părintele Arsenie Boca.

La mormântul acestuia vin zilnic foarte mulţi pelerini pentru că părintele a făcut multe minuni în timpul vieţii, dar şi mai multe după trecerea lui la cele veşnice. Părintele Arsenie avea darul de a citi trecutul, prezentul şi viitorul oamenilor, dar şi de a vindeca prin puterea lui Dumnezeu. Sunt mulţi oameni cu boli grave care au fost vindecaţi de părintele Arsenie atunci când trăia, însă şi după moartea acestuia atingerea crucii de la mormântul său şi credinţa în puterile părintelui continuă să facă minuni.

De la cimitir poteca se continuă către o peşteră săpată în stâncă de un călugăr, peşteră în care se refugia şi părintele Arsenie, uneori chiar si pentru câteva săptămâni, fără hrană, purtând cu el numai Biblia. Urcând către cimitir oboseala îşi spune cuvântul, dar după un popas la mormântul părintelui Arsenie, aceasta dispare ca prin minune şi drumul anevoiois  către peşteră pare un joc de copil.

Am părăsit mănăstirea promiţându-mi că o să revin, dar cu vorbele părintelui în gând: ” nu e nevoie să veniţi zilnic aici, trimiteţi-i şi pe alţii la mine!”

Mergeţi la Mănăstirea Prislop şi n-o să regretaţi! Vă veţi simţi într-o altă lume mai curată şi mai aproape de Dumnezeu.

Update 21.11.2010: Mulţi oameni îl caută pe părintele Arsenie. Unii dintre ei chiar l-au găsit.

Această prezentare necesită JavaScript.