Bucureşti 13

La OTV subiectul Elodia s-a cam fâsâit, subiectul Ciumac e pe cale să se desumfle şi el, iar Dan Diaconescu scoate cu îndemânare din joben un filmuleţ de 11 minute destul de rudimentar realizat, despre dispariţia misterioasă în anul 1995 a doi studenţi de la Politehnică. Mutarea aceasta cu filmul Bucureşti 13 îmi dă răspunsul la o întrebare care mă rodea de ceva timp: cum Dumnezeu reuşeşte un post tv dintr-o garsonieră, să înnebunească o ţară întreagă? Răspunsul e foarte simplu. OTV-ul îşi construieşte subiectele pe mister, acesta este motorul audienţei pe care ne-o flutură DD pe sub nas în fiecare seară. Sunt curios dacă voi fi la fel de intuitiv ca în cazul Ciumac, afirmând că Bucureşti 13 va fi în scurt timp cel mai cunoscut film românesc…

Bucureşti 13 poate fi vizionat aici.

Romania, expensive country

În timp ce în România un penis costă 500.000 euro… …în Portugalia, un penis costă 15 euro.

Nu vrem Kent, nu vrem valută…

Ehei, ce vremuri! Mioara te spăla, te pieptăna, fundă roşie-ţi punea…

Acum, ce-mi făcuşi Petrică? Cine-ţi fură costumul?

Musai schimbăm sloganul. Nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem ciorapii să nu-ţi pută!

Israela şi Liviu, Madonna şi Alex

GERONTOFILÍE s.f. 1. Dragoste faţă de bătrâni. 2. (Med.) Perversiune constând din atracţie sexuală faţă de persoane în vârstă. [< fr. gérontophilie, cf. gr. geron – bătrân, philein – a iubi].

Oricât de defect aş fi tot nu m-aş putea îndrăgosti de o femeie care mi-ar putea fi bunică. Asta înseamnă că nu pot fi un tip cool.

e prea târziu şi e prea toamnă
iar tu nu ştii stimată doamnă
că eu nu sunt cel mai viril
gerontofil

ieri m-am aflat şi eu în treabă
s-a-ndrăgostit de mine-o babă
şi dacă-i spun că n-o iubesc
păcătuiesc

e noapte iarna e pe-aproape
tu ai prea mult rimel pe pleoape
şi-mi spui că eu sunt cel mai trist
stilist

am fost aseară la o bere
şi nu prea mi-a făcut plăcere
căci prietenii mă tot întreabă
de babă

e frig şi e sfârşit de lună
îţi spun acuma noapte bună
şi îmi doresc enorm să pleci
pe veci

să nu mă credeţi că sunt sadic
sunt supărat şi-un pic apatic
iar inima în piept mă doare
că baba moare

Putem să-i dăm o şansă Dariei

Sunt momente în viaţă în care poţi deveni important şi acesta este unul dintre ele. Cu un minim de efort poţi ajuta un copil să trăiască, poţi fi unul dintre aceia care pun umărul într-un moment foarte greu pentru el, poţi face ca destinul Dariei, să nu fie tragic, datorită unei boli nemiloase. Deşi zâmbeşte atât de frumos în fotografii, Daria, o fetiţă din Iaşi în vârstă de numai 11 luni, a fost lovită de un diagnostic foarte grav: hipercolesterolemie familială homozigotă, o boală genetică extrem de rară care afectează 1 la 1 milion de persoane şi care se manifestă printr-un nivel extrem de ridicat al colesterolului, în cazul Dariei 950 mg/dl, în condiţiile în care valorile normale pentru un bebeluş sunt între 50 şi 100 mg/dl. Şansa ei de supravieţuire este transplantul hepatic, un transplant care costă 85000 de euro, într-o clinică din Belgia. Donatoare ar putea fi chiar mama ei, Florentina Sârbu, asistent universitar dr. la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi. Suma fiind foarte mare, chiar şi pentru o familie de profesori universitari (tatăl, Florin Sîrbu este lector universitar dr. la Universitatea „Al. I Cuza” Iaşi), ajutorul nostru este mai mult decât binevenit. Conturile deschise pentru ajutarea Dariei sunt:

Conturi deschise la BRD Iaşi (cod SWIFT: BRDEROBU):

- RO96BRDE240SV01597572400 pentru RON
- RO88BRDE240SV01597732400 pentru EUR
- RO46BRDE240SV24567202400 pentru USD
Titular cont: SÎRBU CONSTANTIN FLORIN (CNP 1760625370031)

Mai multe informaţii aici.

Mai bine du-te-n Cehia!

Jurnalistul, cinestul, activistul basarabean Oleg Brega se laudă, pe blogul propriu, că revista PASS i-a luat un interviu. În acel interviu ne spune cât suferă el din cauza totalitarismului comunist, că a fondat o grupare al cărei site are chiar şi 700 de accesări zilnice, că a cerut ajutor ca să-şi poată plăti factura la telefonul mobil şi că a cerut azil politic. Două dintre posibilele lui destinaţii sunt Cehia şi România.

Aflând eu de pe net că distinsul domn Oleg Brega este unul dintre semnatarii petiţiei iniţiate de Emil Moise, privind retragerea simbolurilor religioase din şcolile româneşti, îmi pemit să-i dau un sfat: mai bine du-te-n Cehia!

Interesul public al lui Mircea Radu

O vreme am renunţat să mai comentez pe blogul meu despre cele mai proaste ziare din România, dar nu pentru că a crescut calitatea articolelor, ci pentru că erau mereu aceleaşi: Libertatea, Click şi 7plus. Am remarcat de scurtă vreme ascensiunea unui ziar (eu l-am accesat doar pe internet) care le taie lejer pe cele trei amintite anterior. E vorba de Interesul Public, apendice (probabil) al ziarului Atac.

Unul dintre exemplele pe care îmi sprijin afirmaţiile este un articol despre înclinaţiile voyeuriste ale lui Mircea Radu. O talentată jurnalistă, pe numele ei Adelina Iacob, ne povesteşte că Mirciulică se holbează, ascuns după perdea, cu binoclul la vecinele dezbrăcăcioase de peste drum. Sunt luate declaraţiile unor vecini supăraţi că femeile lor sunt văzute în fofoloanca goală şi ale unor vecinuţe supărate că Mircea nu le urmăreşte şi pe ele. Nu am văzut niciun nume în tot articolul, nicio adresă exactă şi nicio înregistrare video sau foto care să susţină cele spuse în articol. Nu am văzut nici dreptul la replică al lui Mircea Radu, dar ce replică poţi să ai la asemenea şobolănii? Concluzii veţi trage şi voi dacă veţi accesa interesulpublic.ro, eu însă m-am lămurit: e prea multă hârtie igienică în presa românească.

Biblia în versuri şi cheia franceză

Ultima trăsnaie a lui Ghiţă Funar în materie de proiecte de legi este studierea obligatorie în clasele II-VIII a “Bibliei în versuri” scrisă de Ioan Ciorca, trăsnaie care l-a enervat până şi pe C.V.Tudor. De data aceasta tribunul are dreptate când spune că versurile sunt de o calitate îndoielnică şi că ar fi bine dacă elevii ar învăţa măcar versurile lui Eminescu sau Goga.

Dar cine este Ioan Ciorca? Ilustrul poet este de formaţie mecanic auto şi în prezent student în anul III la Facultatea de Filozofie Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Să nu cumva să credeţi că Ioan este un tânăr teribilist care încearcă să urce pe treptele afirmării. Nu, el are respectuoasa vârstă de 50 de ani şi cum-necum l-a convins pe Funar că geniul nu ţine cont de meserie şi că se pot scrie versuri cu levierul în mână, meserie despre care nu suflă niciun cuvânt pe blogurile domniei sale, afirmând că este filos(?)of , scriitor şi inventator. Distinsul Ciorca nu se opreşte însă doar la versuri, ci se gândeşte şi la viitorul omenirii, ameninţând marii constructori auto că a inventat motorul care consumă un litru de combustibil la suta de kilometri.

Amuzantă este reacţia orgoliului rănit al autorului, care a trudit 16 ani la “Biblia în versuri”, referitoare la subaprecierea capodoperei sale de către C.V.Tudor, lovindu-ne cu nişte citate de tot râsul din cartea care a declanşat dihonia în P.R.M.:

2. Vad lipsa de intelepciune -
Totul e doar desertaciune!
E orice lucru, pieritor -
Supus desertaciunilor.
3. M-am întrebat: “Ce folos are
Un om, din truda lui, sub soare?”
4. Un neam se trece, altul vine,
Pamantul insa se va tine,
In vesnicie, pe picioare.
5. Iata ca soarele rasare,
Apune si alearga iara
De unde-a pornit prima oara,
Sa reinceapa alta zi.
6. Vantul sufla spre miazazi;
Se-ntoarce-apoi, spre miazanoapte,
Cu ale palelor lui soapte.
‘Napoi, revine peste fire,
Vesnic facand asta rotire.

Domnule Ciorca, ştiu că eşti un împătimit al spaţiului virtual şi că, mai devreme sau mai târziu, vei ajunge pe blogul meu, aşa că îţi transmit următorul mesaj: “pe nisipul de la mare Ghiţ-a scris numele tău, dar veni Vadim cel tare şi l-a şters, îmi pare rău…”

Câtă dreptate aveai în “Rondelul prostului”, pe care l-ai scris “cu mâna lu’ matale”:

“Prostul este un subprodus

Al speciei umane care

Pe astă lume e adus

Să dea o tentă de culoare.”

Drama de la Carcassonne

Duminica trecută a avut loc în Franţa un eveniment incredibil. Cu oazia zilei porţilor deschise la o unitate de paraşutişti din Carcasonne s-a desfăşurat un exerciţiu de tragere demonstrativ, la care s-a folosit muniţie de manevră. Unul dintre militari a încurcat muniţia de exerciţiu cu cea reală şi a deschis focul asupra mulţimii de gură-cască, rănind 15 civili (5 copii) şi 2 militari. Încurcătura e greu de explicat, deoarece în cazul muniţiei de exerciţiu se foloseşte un întăritor de recul, care se montează la gura ţevii şi nici muniţiile nu se aseamănă între ele (cea de manevră nu are glonţ). Ancheta e în plină desfăşurare, dar au fost destituiţi deja mulţi militari cu funcţii de conducere, în frunte cu şeful de stat major al forţelor terestre. Iată că şi la ei, cei care ne dau lecţii în toate domeniile se întâmplă lucruri care frizează absurdul. Dacă rezultatul anchetei va fi (cum e de aşteptat) “eroare umană”, atunci cocoşii galici ar trebui măcar pentru o vreme să scurme în pământ şi să nu se mai umfle în pene atunci când vin în România ca să ne dea lecţii de strategie.

La oglindă, de fapt la pervaz

Azi am să-ncrestez în grindă -
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche
Uite-o floare.

Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Şi ce fată frumuşică
Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Şi mama-mi coasă
Şorţ cu flori, minune mare -
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.

Că-s subţire! Să mă frângă
Cine-i om, cu mâna stângă!
Dar aşa te place dorul:
Subţirea, cu binişorul
Când te strânge el, să-ţi strângă
Tot trupşorul.

Braţul drept dacă-l întinde
Roată peste brâu te prinde
Şi te-ntreabă: “Dragă, strângu-l?
Şi tu-l cerţi, dar el, nătângul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Şi cu stângul.

O, că-mi stă mie-n tot felul!
Să mă port cu-ncetinelul:
Uite salbă, brâu, şi toate!
Şi cosiţe cumpărate,
Stai, să-nchei şi testemelul
Pe la spate.

Uite ce bujor de fată -
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.

Brâu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu şorţu! O să-mi şadă
Fată cum îmi stă nevastă…
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastă.

Ce să fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai să-nchid dulapul
Să mă port să nu mă prindă.
Salbă jos! Şi-n cui oglindă!
Ce-am uitat? Închisă uşa
De la tindă.

Intră-n casă? O, ba bine,
Şi-a găsit nişte vecine,
Stă la sfat… toată-s văpaie!
Junghiul peste piept mă taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!

Sper ca mesajul “aparent umoristic” alacestei postări să nu fie greşit înţeles. Povestea detaliată a decapitării din Iaşi o găsiţi aici.

Ochiul dracului

Trăim cu impresia greşită că banii aduc fericirea şi ne dedicăm întreaga existenţă pentru a face bani, munţi de bani. Privim cu invidie un boşorog care coboară dintr-un Lamborghini, sau un ţăran cu pălărie de paie care intră într-o vilă de lux. Salivăm când un magraon bălos cu lanţuri de pod la gât scoate din buzunar mii de euro, fără număr, fără număr… Nu realizăm însă că aceiaşi bani la care râvnim sunt sursa nenorocirilor care se întâmplă la tot pasul. Inconştienţa celor care dau şi care iau şpagă produce drame pe care toţi le luăm în derâdere.

În fiecare zi un cretin care şi-a cumpărat permisul de conducere este în trafic. Gândeşte-te că părinţii tăi ar putea fi ucişi de acel individ!

În fiecare zi un doctor care şi-a luat examenele pe şpagă se află în sala de opraţie. Gândeşte-te că soţia ta ar putea muri pe masa de operaţie după ce măcelarul i-a retezat din greşeală un vas de sânge.

În fiecare zi un instalator care şi-a luat autorizaţia cu şpagă pune centrale de apartament. Gândeşte-te că peste o oră vei ajunge acasă şi că aprinzând lumina ai putea sări în aer.

În fiecare zi un milion de inconştienţi dau şpagă altui milion de inconştienţi. De murit, mor însă doar câteva sute. În cele din urmă pare a fi, totuşi, un târg corect.

capodopera

într-o garsonieră veche
cu pereţi fără pereche
cam tâmpiţi dar foarte gravi
făceau treabă doi zugravi
numiţi Şpaclu şi Mistrie
foarte buni în meserie
Şpaclu mesteca în glet
căci era analfabet
iar Mistrie mai şcolit
excela în şlefuit
şi făcând treabă beton
Şpaclu scoase un creion
pe perete ca să scrie
un crâmpei de poezie:
“pe-un perete opozabil
eu am scris numele tău
dar l-am dat azi cu lavabil
şi s-a şters, îmi pare rău!”
dup-o zi aşa frumoasă
cei doi au plecat acasă
însă dintre cărămizi
au ieşit două omizi
-dragă uite că am scris
ce mi-a apărut în vis,
spuse una agitat
mirosind a plagiat
-draga mea eşti o figură
fugi rapid la editură
şi-ţi vor publica pe loc
capodopera din bloc!

morala:
dacă un zugrav poet
scrie poezii pe glet
atunci orice târâtoare
poate fi o scriitoare

iubire

iubita mea ştiai că nu sunt sfânt
când ţi-am furat bucata de pământ
şi am făcut cu tact pe inocentul
să-ţi pot fura apoi apartamentul

iubita mea ştiai că sunt urât
că merg pe două beţe-nfipte-n gât
şi m-ai tratat mereu cu nepăsare
când culegeam zambile din picioare

iubita mea ştiai că nu-s deştept
că am un creier fără lobul drept
dar tu mi-ai oferit un laptop nou
deşi mă uit la el cu ochi de bou

iubita mea mă iartă că insist
ignoră-mă fiindcă nu exist
bărbatul ideal ce ţi-l doreşti
mai caută-l în cartea cu poveşti

setea

mi-am tatuat cu sălbăticie
versurile lui nicolae guţă
pe antebraţul drept
şi poeziile lui adrian păunescu
pe antebraţul stâng
după care am pornit împleticit
pe trotuarele bucureştiului
ca să-mi cumpăr o carte

nişte oameni
îmbrăcaţi în costume elegante
spuneau că sunt drogat
dar eu mi-am continuat impasibil
însetat de cultură
drumul către librărie

m-am plimbat ore în şir printre rafturi
până când doi indivizi
care miroseau a transpiraţie
m-au luat de mâini
şi m-au aruncat în stradă

păcat

renunţasem de câteva zile la băutură
dar societatea nemiloasă
m-a aruncat din nou în braţele ei

am intrat supărat într-o cârciumă
şi m-am făcut muci

pasc florile de pe cămaşa ta de noapte

pasc florile de pe cămaşa ta de noapte
şi rumeg zilele ce-atârnă-n calendar
căci m-ai rugat să nu mai beau pălincă
dar eu tot nu te-am ascultat fiindcă
toţi prietenii mi-ar spune că-s măgar
însă-ţi promit că o să beau doar lapte

pasc florile de pe cămaşa ta de noapte
mi-s umezi ochii c-ai plecat din nou
nu trebuia să pui la suflet acea palmă
eram nervos iar tu păreai prea calmă
îţi recunosc deschis iubito că sunt bou
şi-aştept să vii diseară pe la şapte

pasc florile de pe cămaşa ta de noapte
şi aburi calzi îmi ies acum din gură
îmi pare rău că după zece ani nu vrei
să mă-înţelegi că-s mort după femei
chiar dacă bani din portofel îmi fură
întoarce-te căci minţile mi-s coapte

pasc florile de pe cămaşa ta de noapte
m-ai părăsit dar te implor din nou
revino şi fă-ţi milă de un bou

pasc florile de pe cămaşa ta de noapte

Nunta

Ştiam de mult timp că televizorul tâmpeşte oamenii, dar nici chiar aşa. Am să vă spun şi dece.
Luna trecută a trecut pe la noi prin sat un uscat, cu o mapă sub braţ spunând că e reprezentantul unei firme de comunicaţii şi că au o ofertă avantajoasă la televiziunea digitală. Ne-am adunat mai mulţi săteni pe uliţă şi l-am ascultat când ne explica ce-i aia televiziune digitală. La sfârşit au dat toţi din cap, dar n-a înţeles niciunul. Toată lumea a înţeles însă că au şi un program pentru adulţi. Erau câţiva printre ei care nu prea ştiau ce ânseamnă adulţi, dar pe ăia nu-i mai pun la socoteală.
Buuun. Astea fiind zise, a scos aşchilopatul din mapă contractele, pe care ţăranii le-au semnat orbeşte. După amiaza a venit un microbuz plin cu nişte oale şi cutii de tablă. A doua zi tot satul era digital.
După câteva zile am observat câteva schibări în comportamentul vecinilor. Maria stătea mai des la poartă cu Ioana, Vasile se închidea cu Ghiţă în coteţul de porci şi Aglaia cu Aurica stăteau cam mult timp de poveşti în porumb.
Săptămâna trecută am primit o invitaţie de nuntă. Am deschis plicul bucuros că am o ocazie oficială să mă aghesmuiesc. Când am citit invitaţia era să leşin:
“Familiile Paraschiv şi Prodan vă invită să luaţi parte la un moment unic în viaţa copiilor lor Ghiţă şi Vasile care se vor căsători sâmbătă la căminul cultural din Pătârlagele.”
Acum ce să fac, doar nu era să lipsesc de la eveniment, pentru că aveam obligaţii şi după aia mă fluierau vecinii pe uliţă. În ziua stabilită m-am îmbrăcat fumos şi m-am dus la primărie, unde se oficia cununia civilă. Când am ajuns ceremonia începuse. Eu n-am apucat să aud decât: “În numele legii vă declar soţ şi soţ”. N-am mai intrat înăuntru, ca să nu deranjez şi am aşteptat liniştit afară. După ce au semnat actele, primii au ieşit din primărie mirii, iar după aia mi s-a tăiat filmul pentru că am leşinat când am văzut în urma lor ţinându-se de mână un alt cuplu fericit: primarul şi poliţaiul.
Acum vă scriu de pe patul de spital. Mi-am revenit şi mă simt excelent, pentru că sunt îngrijit cu grijă de un cuplu de doctori tineri proaspăt căsătoriţi: George şi Alexandru.

am gura plină de sânge roşu şi cald

mă aleargă prin cameră
umbre pe care nu le recunosc
şi de care mă ascund în ziduri
într-un fals sacrificiu suprem
nu nu sunt ana lui manole
pentru că pieptul nu mi se frânge
sub strânsoarea incandescentă
a teracotei ultimului zid chinezesc
sunt doar un nimeni care aleargă
de spaimele ce pictează dragoni
pe şevaletul improvizat în cutia
în care visez uneori că trăiesc
mă preling în întuneric pe sub geam
un etaj mai în jos două scări înapoi
spre o descifrare inutilă a culorii
şi mă retrag pentru a mă naşte din nou

am gura plină de sânge roşu şi cald

aseară l-a tăiat trenul pe tata

aseară l-a tăiat trenul pe tata
în multe bucăţi inegale

mitică i-a adus capul
într-o pungă de plastic
cică atunci când l-a luat
dintre şine încă mai înjura

grigore a venit cu o sacoşă
din aia telescopică de la ruşi
în care erau picioarele tatei
cică atunci când le-a găsit
ele mergeau singure spre crâşmă

paraschiv a scos dintr-un rucsac
mîinile tatei retezate de la coate
cică atunci când a dat peste ele
acestea loveau fără milă o babă

tanti gicuţa ileana saveta norica
aurica smaranda marghioala şi ioana
au adus pe o pernuţă vişinie de pluş
bărbăţia tatei pe care au găsit-o
ţeapănă ca o bornă kilometrică

şi atunci ne-a podidit pe toţi plânsul

criminal din nepăsare

aseară am trecut indiferent pe lângă un cadavru
ei şi ce parcă sutele de oameni care trec zilnic pe lângă mine
simt ceva din universul meu presărat cu stele în cinci colţuri
n-am putut să-mi disimulez sentimentele într-o nouă piesă de teatru
ai cărei actori nu şi-au plătit restanţele la cheltuielile de întreţinere
mi-am aprins din mers o ţigară după care am aruncat pe jos pachetul
o bătrânică mi l-a adus înapoi şi mi-a spus că sunt necivilizat
eu i-am tras două palme ca să-şi amintească de vremurile în care boierii
o violau în livada de pruni după ce făceau baie în pălincă
după care mi-am continuat liniştit drumul plin de noroi către supermarketul
plin de cavouri cruci şi felinare în care preotul vindea locuri de veci la o ofertă
în care la fiecare mort convins să putrezească în cimitirul eternitatea
mai primeai spre concesiune câte douăzeci de centimetri pătraţi de teren
m-am gândit că n-o să am răbdare să moară douăzeci de amărăşteni
pentru ca eu să-mi pot construi cavoul de marmură cu banii furaţi din italia
aşa că am colindat cartierul mănăştur în numele unei case de copii
şi celor ce mi-au deschis uşa le-am tăiat dintr-o singură mişcare jugularele
acum am un loc de veci din care pot să urmăresc toată colcăiala viermilor din cartier
sunt fericit

Proprietatea doamnei Lulache

Se aude prin târg că madam Daniela Lulache, directoarea fondului Proprietatea, primeşte de la stat un salariu lunar de ATENŢIE: 17.000 şi că în cazul în care ar fi demisă, ea ar trebui să fie despăgubită cu OCHII MARI: 120.000 euro. Cică sumele astea au fost stabilite în urma unui studiude piaţă, plătit tot din bani publici. Solicitată pentru confirmarea sumelor, madama spune că nu-şi poate deconspira salariul deoarece este secret.

Rog Guvernul României ca să facă un studiu de piaţă, pentru a constata dacă mărirea de 2 la sută pe care am primit-o anul acesta la salariu este întemeiată. Recunosc deschis că n-am competenţa directoarei fondului Proprietatea, pentru că eu n-am nicio proprietate, poate doar pe aceea că sunt foarte incomod pentru unii oameni.

Îi rog deasemenea pe bugetarii care citesc acest blog să-mi spună vreunul dintre ei are salariul de 17.000 de euro pe lună!

În final o întrebare pentru madam Lulache: matale joci la A.C. Milan de ai asemenea salariu?